duminică, 7 aprilie 2013

Picături...

Plouă... Plouă cu gânduri, sentimente și amintiri, plouă cu vise și așteptări, cu zâmbete sau regrete...
Aud cum picăturile se lovesc de geam și mi se pare un sunet liniștitor, plăcut, ca un cântec de leagăn, numai bun să te trimită să dormi.
Eu nu percep ploaia ca fiind un rău al naturii pentru că știu că nu durează pentru totdeauna, știu că va răsări soarele, știu că va fi frumos.
Sunt persoane cărora nu le plac ploaia, dar ar trebui să se gândească... nu toți oamenii au privilegiul de a vedea și simți ploaia, nu toți se pot bucura des de ea.
Ploaia este o binecuvântare. Sunt multe alte lucruri mai rele, mai urâte, decât ea.
Când mă gândesc la ploaie îmi vine imediat în minte curcubeul și cerul limpede după ce norii se risipesc, mirosul proaspăt din natură.
Ploaia curăță griji, vindecă răni, te ajută să uiți sau îți trezește amintiri plăcute. Ploaia miroase a nou și ajută totul să se refacă, să renască.
Poate că unele zile sunt precum niște furtuni, dar trebuie să învățăm să trecem peste ele, să învățăm mai degrabă să dansăm în ploaie, să zâmbim.
Poate că picăturile de ploaie cad tocmai pentru că norii nu mai suportă greutatea lor, poate cad pentru a ne fi nouă mai bine. Numai Dumnezeu știe.
Și, în plus, soarele mereu va ieși chiar și după furtună.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger