duminică, 10 martie 2013

Sunt propria mea eroină

Recunosc, îmi place să ajut lumea la nevoie, să mă implic, să dau sfaturi. Și nu cred că sunt singura care procedează astfel. Îmi place când mi se spune ,,Mulțumesc!" și când văd zâmbete în loc de lacrimi.
Odată ce ajuți oamenii, ei văd în tine un om bun, un om la care pot apela oricând, un erou.
Dar când vine timpul ca tu să ai nevoie de sprijin lucrurile iau o întorsătură la care probabil nu te aștepți... Cei pe care știai că le-ai fost alături în momentele mai puțin frumoase și de la care aștepți același lucru, nu reacționează în niciun fel. Simți nevoia unui umăr pe care să te sprijini, dar nu e nimeni acolo.... Poți găsi ajutor la persoane de la care te aștepți mai puțin, persoane care poate nu le cunoști. Acesta e purul adevăr. Mai degrabă te ajută străinul decât cel pe care îl cunoști.
Întradevăr, cei care rămân indiferenți îmi lasă un gust amar în gură. Și tot pe tine se vor baza pe viitor. Problema este, eu voi mai răspunde? Sincer, nu știu... Trebuie să învăț să fiu puțin mai indiferentă.
Sau mă pot descurca singură, pot fi propria mea eroină.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger