marți, 19 martie 2013

Dragostea nu ține veșnic...

Ea stătea jos pe canapea în fața mea și mă privea cu tristețe. Îmi tot repeta că îi pare rău că s-a ajuns până aici, că-i pare rău că el a lăsat-o....Nu știam cum să o calmez, parcă simțeam ce e în sufletul ei în acel moment, după felul cum mă privea și după felul cum îmi vorbea despre el, despre tot ce a fost frumos și acum nu mai e...
Greu să liniștești o femeie în astfel de situație. Am ales să evit să-l menționez în ceea ce îi spuneam, mai mult să o îmbrățișez și să-i strâng mâna, uitându-mă în ochii ei și zicându-i că totul o să fie bine, că trebuie să fie bine! Eu nu o să o las niciodată.
Ea nu-l scotea deloc pe el din discuție. Fuma țigară după țigară. Îmi spunea că nu are să uite vorbele de iubire, acele vorbe care capătă gustul buzelor care le rostesc și toate acele momente minunate...
Din nou am îmbrățișat-o și i-am spus că uneori dragostea nu ține veșnic, că oamenii se atrag, iar apoi se părăsesc, că așa sunt ei...



2 comentarii:

Anonim spunea...

Dragostea tine vesnic atunci cand este "the one"...mai tarziu cu totii intelegem asta, insa pana atunci, chiar daca simtim de fiecare data ca persoana de langa este cea care trebuie, este nevoie sa experimentam situatii dificile sau chiar dureroase, pentru ca apoi sa stim sa-l apreciem din toate punctele de vedere pe acel "the one".

Gia Alice spunea...

Da, ai dreptate. Si ca o paranteza, as vrea sa citesc "Dragostea dureaza 3 ani".
Plus ca aud multa lume ca dragostea mare e la inceput, cand totul e roz si etc. pt ca apoi devine obisnuinta...

Trimiteți un comentariu

 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger