. . .

Da, noi trăim bine, avem cât de cât o viață modestă, o familie și prieteni care ne așteaptă acasă și asta cel puțin este de ajuns pentru unii. Dar restul? Oamenii singuri, bătuți de soartă, părăsiți și evitați de toată lumea? Și ei sunt  la fel ca noi, însă cu alte destine, fără să știe ce îi așteaptă în viață. Parcă pentru ei zarurile au fost aruncate altfel...

La orice pas văd oameni săraci, oameni cărora li s-a pierdut sclipirea din ochi și zâmbetul de pe buze, oameni ai străzii, care poate încă mai au speranțe...spre o viață mai bună.

Părinții mei mereu îmi spuneau ai grijă cu lucrurile tale, alții nu au nimic din ce ai tu, nu au ce mânca...

Și m-au făcut să mă gândesc: Oare cum ar fi fost dacă eram în locul lor?...