sâmbătă, 30 martie 2013

Fericirea mea vine din lucruri mărunte

Când răsfoiesc albume de fotografii sau foldere vechi din laptop, îmi amintesc cu drag de copilărie, liceu și toate momentele frumoase prin care am trecut până acum și îmi dau seama cât am crescut și cât de mult m-am schimbat.
Când văd soarele sus pe cer, strălucind puternic, îmi amintesc de zilele călduroase de vară, când pierdeam vremea pe afară, făcând fel de fel de lucruri amuzante; parcă simt că pășesc cu picioarele goale pe nisipul fierbinte de la mare.
O floare îmi amintește de mama, de primăvară, de parfumul și frumusețea ei, de veselia naturii.
Mirosul florilor de tei mă duce imediat cu gândul acasă, în orașul unde m-am născut și am copilărit (bulevardul principal parcă este parfumat când înfloresc teii ce sunt plantați de-a lungul lui).
Ploaia îmi amintește de acele zile când admiram curcubee până ce dispăreau de pe cer.
Și nu în ultimul rând, prietenii și familia îmi amintesc de cât de frumoasă este viața și cât de intens să trăiești fiecare moment al ei.
Acestea, pe lângă alte lucruri mărunte, eu le găsesc deosebite pentru că îmi lasă amprente memorabile.

"Nu pretinde multe de la viaţă, pentru că din lucrurile cele mai mici avem amintirile cele mai frumoase!"

joi, 28 martie 2013

Alb și Negru

Sunt momente în care te urăsc și nu vreau să te văd, dar nu pot face asta, pur și simplu nu pot! Sunt momente când nu ți-aș da drumul din brațe, când aș vorbi cu tine ore întregi pe diferite subiecte, doar din plăcerea de a fi împreună, de a te ști lângă mine...
Tu mă ajuți să zâmbesc chiar și în momentele în care nici nu mi-ar sta gândul să o fac, dar mă faci să și plâng uneori, dar tot tu ești cel care mă consolează. Tu mă cunoști cel mai bine.
Tu îmi inspiri încredere, știi cum să îmi dai sfaturi când am nevoie și îmi dai motive să fiu fericită. Nu suntem perfecți, suntem mai degrabă asemeni unor poli opuși, ceea ce nu e deloc rău pentru că ne atragem în continuu. Chiar dacă ar fi să te caut vreodată și să nu te găsesc, nu îmi fac griji pentru că tot tu ești cel care mă va găsi.
Se spune că iubirea e suficientă în cuplu, dar oare așa este? Eu zic că sunt necesare și alte "ingrediente" care să facă rețeta perfectă pentru două suflete care se iubesc. Poate că o jumătate vede în alb totul, poate cealaltă vede în negru sau în alte culori, depinde de fiecare.
În orice relație nu este numai lapte și miere, ci trebuie să fie și puțină sare și piper. Practic fără acestea din urmă totul ar fi o normalitate, ceva obișnuit, nu ar fi ceva ieșit din comun și nu ar exista nici acele scântei care să aprindă și mai mult dragostea.

luni, 25 martie 2013

Pentru voi :)

Poate vă întrebați de ce scriu... O să vă răspund: pentru că pur și simplu îmi place, îmi place să împărtășesc și altora ceea ce învăț sau am învățat, ceea ce mă pasionează, să împart gânduri și povești de viață.
Scriu pentru oamenii care au poftă de viață, care știu să zâmbească și să sară în ajutor indiferent de împrejurări.
Scriu pentru cei care au visuri, dorințe și luptă ca ele să devină realitate, pentru oamenii care sunt buni prieteni, oameni care dau sfaturi și se implică în a-i ajuta pe alții.

Scriu pentru femeile care știu să fie puternice, să treacă peste greutăți și probleme și care nu iau seamă de bârfele și etichetele celorlalți. Pentru femeile care știu să țină capul sus și care știu să aprecieze cu adevărat orice gest care li se arată, pentru femeile care știu să zâmbească chiar dacă au vărsat lacrimi, pentru femeile puternice care reușesc să-și croiască un drum într-o lume dominată de bărbați.
Scriu pentru voi dragi cititori/cititoare și îmi face o deosebită plăcere să fac acest lucru.

Gia 


duminică, 24 martie 2013

Eu cu mine (I am a dreamer)

Sunt o fire sensibilă. Ce-i drept, uneori e un dezavantaj acest lucru pentru că de multe ori mă implic mai mult decât trebuie și mă cam ard. Dar învăț din astfel de experiențe și trec peste.
Sunt genul de persoană căreia îi place să fie înconjurată de prieteni și familie, dar recunosc, am momente când vreau să fiu doar eu cu mine, să am colțișorul meu unde să pot medita și visa la ce îmi place, în liniște, fără ca cineva să mă deranjeze. Partenerii mei în astfel de momente sunt o carte sau un film bun și o cană de ceai sau ciocolată caldă. O spun sincer, îmi place să visez cu ochii deschiși, să mă văd pe o plajă undeva departe sau într-o încăpere undeva la munte în fața unui șemineu. Mă ajută să uit de multe lucruri...
De mică am o pasiune (să-i spun așa) pentru cai. În momentele mele de relaxare, îmi imaginez pur și simplu că sunt călare, pe o plajă la apus de soare sau alergând liberă pe câmpii verzi fără ca cineva să mă bată la cap sau să intervină. Mi se par niște creaturi minunate caii. Îmi doresc enorm să iau lecții de echitație, de altfel lucrul acesta se află deja pe wishlist-ul meu, pe lângă altele.
Îmi priesc astfel de momente, când sunt numai eu, când e vorba doar despre mine. Uneori e bine să ai visuri. Îți fac viața mai frumoasă și nu se știe niciodată, poate într-o zi ți se îndeplinesc :).



joi, 21 martie 2013

Călător prin viață

Acum 24 de ani mi-am început călătoria prin viață. La început nu știam ce mă va aștepta pe parcursul acestui drum. Am cunoscut întâi iubirea și grija familiei. A urmat perioada inocenței, copilăria, acele momente de neuitat, fără griji și probleme, fără supărări...
Am început să adaug ușor în bagajul meu toate aceste momente frumoase. Treptat am crescut și am cunoscut alți oameni cu care am legat prietenii și relații strânse, oameni care mi-au fost și încă îmi sunt alături și a căror prietenie și grijă își au locul lor în bagajul sufletului meu.
Au fost și momente în drumul meu, în care a trebuit să renunț la câte ceva pentru că îmi era greu să merg mai departe, chiar am înlocuit anumite lucruri sau le-am repus la locul lor pentru a nu-mi afecta călătoria.
Oriunde merg, oriunde sunt, mereu am bagajul cu mine. În spațiu lui mic și-au găsit și păstrat locul familia, prietenii și toate momentele frumoase. Am preferat să las tot ce e rău în afară, în urmă, tocmai pentru a-mi fi bine și pentru a-mi continua drumul în viață pentru că mai am de mers până ce ajung la destinație. Iar pe parcurs, cu siguranță voi mai adăuga câte ceva semnificativ în micul meu bagaj pentru că așa voi păstra amintiri frumoase și de neuitat, după ce călătoria mea va lua sfârșit, pentru că le port în suflet... și pot spune că m-au făcut persoana ce sunt acum.


marți, 19 martie 2013

Dragostea nu ține veșnic...

Ea stătea jos pe canapea în fața mea și mă privea cu tristețe. Îmi tot repeta că îi pare rău că s-a ajuns până aici, că-i pare rău că el a lăsat-o....Nu știam cum să o calmez, parcă simțeam ce e în sufletul ei în acel moment, după felul cum mă privea și după felul cum îmi vorbea despre el, despre tot ce a fost frumos și acum nu mai e...
Greu să liniștești o femeie în astfel de situație. Am ales să evit să-l menționez în ceea ce îi spuneam, mai mult să o îmbrățișez și să-i strâng mâna, uitându-mă în ochii ei și zicându-i că totul o să fie bine, că trebuie să fie bine! Eu nu o să o las niciodată.
Ea nu-l scotea deloc pe el din discuție. Fuma țigară după țigară. Îmi spunea că nu are să uite vorbele de iubire, acele vorbe care capătă gustul buzelor care le rostesc și toate acele momente minunate...
Din nou am îmbrățișat-o și i-am spus că uneori dragostea nu ține veșnic, că oamenii se atrag, iar apoi se părăsesc, că așa sunt ei...



luni, 18 martie 2013

Să-i amintiți vă rog frumos adresa mea, când vă întâlniți cu sănătatea...

Nu m-a ocolit nici de data aceasta răceala... Nu îmi e deloc bine, ca să nu mai spun că graiul îmi lipsește cu desăvârșire, doar șoptesc... Asta, recunosc, mi se trage de la karaoke, dar restul simptomelor?
Am devenit o consumatoare înrăită a ceaiului de lămâie, pe lângă grămada de pastile pe care trebuie să le iau... plus tratamentul băbesc cu cartofi și alcool pentru gât.
Eh... sper să mă fac bine cât mai repede.
Aveți grijă de voi :), să nu pățiți ca mine, sau mai rău...



sâmbătă, 16 martie 2013

Nu !


Eu nu percep o relație drept o legătură în lanțuri între parteneri, mai degrabă o văd ca pe o tovărășie, prietenie strânsă. Nu mă înțelegeți greșit, dar mie îmi place să am totuși puțină libertate, în faptele mele, ieșirile mele din casă (chiar și cu prietenele). Cu alte cuvinte nimeni să nu țină pe nimeni sub papuc. Urăsc chestia asta!
Nu suport acea sufocare și în niciun caz gelozia sau acele vorbe despre conduita sau purtarea mea...
Bineînțeles, toate acestea cu o anumită limită, pentru că nu am intenția să jignesc, să pun într-o imagine proastă partenerul sau să dau de înțeles acest lucru.
Bărbatul nu trebuie să vadă în femeia de lângă el ca o sclavă sau vreo ființă supusă, ci dimpotrivă, o egală, o aliată, pe care să se bazeze în orice situație.
Poate nu sunteți de acord cu mine, dar eu așa văd lucrurile într-o relație. Aceasta e doar părerea mea.

Prefer să am mai degrabă trandafiri pe masă decât diamante la gât !


Niciodată nu am fost și nu sunt genul de persoană care să pună accent pe atenții scumpe din partea iubitului. Pur și simplu nu îmi stă în fire să sec pe cineva de bani sau să îi impun să-mi facă favoruri scumpe. Prefer să las la latitudinea lui să decidă în privința cadourilor. Până la urmă fiecare primește în funcție de cât merită. Știu că noi femeile ne dorim multe, haine, pantofi, bijuterii... Cum spunea și Marilyn Monroe Diamonds are a girl's best friend.  Nu cred că toate femeile sunt de acord cu ea, nici eu nu prea sunt. Nu mă refer aici că nu îmi place să primesc cadouri, fie ele și mai scumpe, dimpotrivă, apreciez orice gest de a mi se oferi ceva. 
Mă bucură orice fel de cadou, fie și o floare sau ceva dulce (că tot sunt înnebunită după ciocolată :P). Pentru mine astfel de gesturi, pe care alții poate nu le apreciază, eu le văd minunate pentru că de cele mai multe ori îmi rămân imprimate în suflet. 

vineri, 15 martie 2013

Bel-Ami

Recunosc, nu am mai citit demult o carte, o carte care să mă capteze total. Zilele trecute am răsfoit biblioteca  și am ales: Bel-Ami (Guy de Maupassant). Știu că este și un film pe baza acestei cărți, dar am decis mai întâi să o citesc și apoi să vad și filmul.
Sunt la jumătatea cărții și parcă nu m-aș mai opri din citit. Foarte rar mi se întâmplă acest lucru. Nu mai am răbdare să aflu finalul, parcă aș da paginile toate odată spre sfârșit să văd ce se va întâmpla.
M-a captat felul cum autorul descrie lumea din împrejur și oamenii, modul cum descrie femeile și decorurile vremurilor de demult din Paris. Nu intru mai mult în detalii. Poate o veți citi :).
O recomand cu mult drag celor care nu au citit-o și aștept și  propuneri din partea voastră referitoare la cărți care v-au plăcut, care merită citite.
Am extras câteva paragrafe din carte, care mie mi-au plăcut..
"... Ea avea un spirit nostim, delicat, neașteptat, un spirit de fetiță alintată care vede lucrurile fără îngrijorare și le judecă cu o nepăsare ușoară și binevoitoare."

"... îi păstră amintirea zilele următoare, mai mult decât amintirea, un fel de senzație a prezenței ireale și stăruitoare a acestei femei. I se părea că a luat ceva dintr-însa, icoana trupului rămasă în ochii săi și gustul ființei ei rămase în inima sa. Era stăpânit de chipul ei, cum se întâmplă adesea când ai petrecut câteva ceasuri nespus de plăcute cu o ființă. Se pare că ești sclavul unei apariții deosebite, intime, nedeslușite, tulburătoare și alese pentru că e neînțeleasă."

"Cât de plină de tăceri ar fi viața, dacă nu am putea fi siguri unii de alții că vom păstra tăcerea. Ceea ce ține în frâu pe femei adesea, foarte adesea, aproape întotdeauna, e frica de a nu se descoperi secretul."

"Își închipuise până acum că pentru a ajunge și a pune mâna pe una din aceste făpturi atât de dorite, trebuie o muncă fără margini, așteptări nesfârșite, un asediu iscusit făcut din politețuri, din cuvinte de iubire, din oftaturi și din daruri."

joi, 14 martie 2013

Ea, prin ochii Lui

Bărbații sunt diferiți, asemeni femeilor de altfel. 

Fiecare percepe femeia în feluri diferite. Unii o văd ca pe o ființă sensibilă, greu de înțeles, uneori neajutorată, care are nevoie de cineva alături pentru a-i fi bine. La celălalt capăt sunt bărbații care o văd ca pe un demon, o manipulatoare care știe să învârtă totul pe degete astfel încât să iasă totul după placul ei.

În schimb el este diferit. El o vede pe ea ca pe o zeiță, o respectă tocmai prin faptul că s-a născut tot dintr-o femeie. O iubește chiar și în momentele mai grele și e capabil de multe pentru ea. I-ar da luna de pe cer, i-ar oferi și stelele dacă ar fi posibil... Tocmai pentru că merită!
Și chiar dacă lumea vorbește, el nu ascultă, nu ține cont și nu regretă nimic. Pentru el, ea este pe primul loc, sensul lui de a trăi.
Puțini bărbați sunt ca el, puțini sunt cei care știu cum să trateze o femeie care întradevăr merită.

miercuri, 13 martie 2013

That's amore :)

Nu știu alții cum sunt, dar mie când mi se pune pata pe o melodie o ascult și reascult...
Uitasem de aceasta, am auzit-o recent într-un bar și mi-a rămas imprimată în minte. I-am molipsit și pe prietenii mei cu ea ;)).

"When the moon hits you eye like a big pizza pie
That's amore
When the world seems to shine like you've had too much wine
That's amore


marți, 12 martie 2013

Învață să spui "Îmi pare rău!"

Sunt oameni care orice ar fi nu se pot schimba... deloc. Și asta te pune pe gânduri... să mai dai o a doua șansă...? Auzi promisiuni că totul se va schimba, că îți vor fi aproape la nevoie și aștepți rezultate, rezultate care ori întârzie să apară, ori nu le vezi deloc.
Dacă tot au atitudinea asta, măcar să știe să spună Îmi pare rău! Pentru unii contează mult, cel puțin pentru mine.

duminică, 10 martie 2013

Sunt propria mea eroină

Recunosc, îmi place să ajut lumea la nevoie, să mă implic, să dau sfaturi. Și nu cred că sunt singura care procedează astfel. Îmi place când mi se spune ,,Mulțumesc!" și când văd zâmbete în loc de lacrimi.
Odată ce ajuți oamenii, ei văd în tine un om bun, un om la care pot apela oricând, un erou.
Dar când vine timpul ca tu să ai nevoie de sprijin lucrurile iau o întorsătură la care probabil nu te aștepți... Cei pe care știai că le-ai fost alături în momentele mai puțin frumoase și de la care aștepți același lucru, nu reacționează în niciun fel. Simți nevoia unui umăr pe care să te sprijini, dar nu e nimeni acolo.... Poți găsi ajutor la persoane de la care te aștepți mai puțin, persoane care poate nu le cunoști. Acesta e purul adevăr. Mai degrabă te ajută străinul decât cel pe care îl cunoști.
Întradevăr, cei care rămân indiferenți îmi lasă un gust amar în gură. Și tot pe tine se vor baza pe viitor. Problema este, eu voi mai răspunde? Sincer, nu știu... Trebuie să învăț să fiu puțin mai indiferentă.
Sau mă pot descurca singură, pot fi propria mea eroină.

vineri, 8 martie 2013

Cu drag, pentru mama

Nu am găsit niciun cadou potrivit pentru tine. În schimb îți ofer dragostea și respectul meu care pentru mine sunt cele mai importante. Datorită ție scumpă mamă, sunt persoana care sunt acum. Ești modelul meu în viață, mi-ai fost alături când mi-a fost greu, dar și în momentele bune. Ai știut cum să mă pregătești pentru viață, mi-ai dat sfaturi, chiar și când am greșit. Mi-au prins bine vorbele tale, mama.
Astăzi, de ziua femeii, a mamei, îți doresc tot binele din lume, sănătate cât mai multă și fericire.
Dacă viața ta ar depinde de dragostea pe care ți-o port, ai fi nemuritoare.
La Mulți Ani, mama! Și nu uita că te iubesc enorm și îți mulțumesc că datorită ție exist.




marți, 5 martie 2013

Bună!

Te invit la o plimbare cu mine, să ne cunoaștem mai bine. Nu știu cât va dura, depinde de tine. Poate mă cunoști deja din auzite sau poate nu mă cunoști deloc. Oricum, gura lumii niciodată nu tace, indiferent de ce faci.
După primii pași îți vei forma cât de cât o părere, dacă nu te-ai convins, continuăm.
În drumul nostru vom întâlni oameni care vor încerca să mă descrie fiecare în felul lui sau să îți schimbe părerea despre mine. Poate îți vor spune lucruri bune, minciuni sau poate adevăruri...
În tot acest timp vei încerca să pui totul în balanță. Acum depinde de tine în care parte o s-o înclini, depinde de tine dacă o să dorești să continui drumul cu mine sau să te oprești la un moment dat...

Întotdeauna oamenii pun etichete și vor încerca să-ți modeleze părerea despre ceilalți.
Sfatul meu? Decide singur și nu te lăsa influențat.

luni, 4 martie 2013

We are young!

Toți greșim la un moment dat. Unii mai mult, alții mai puțin. Dar e bine că măcar învățăm ceva din ele.
Întradevăr, e greu să recâștigi încrederea celor din jur, dar nu și imposibil. Depinde de fiecare.
Suntem tineri, greșelile fac parte din viața noastră și ne modelează. Trebuie lăsate în urmă, în trecut, pentru a nu ne afecta viitorul.
Viața merge mai departe și așa trebuie să procedăm și noi.


Noi...

Îmi plac diminețile cu soare, diminețile în care mă trezesc cu poftă de viață și văd că el este lângă mine și mă mângâie ușor pe frunte, spunându-mi Bună dimineața!
Îmi place când bem cafeaua împreună și plănuim ziua respectivă.
Îmi place să-l pivesc când se pregătește să plece la serviciu și ma roagă să îi aranjez cravata. Știe că este al meu și eu știu că sunt a lui.
Când pleacă îmi spune cu o sclipire în privire: Ai grijă de tine iubita, ne vedem mai târziu! Și știu că se va întoarce. Și asta îmi e de ajuns. Îl ador!




duminică, 3 martie 2013

. . .

Da, noi trăim bine, avem cât de cât o viață modestă, o familie și prieteni care ne așteaptă acasă și asta cel puțin este de ajuns pentru unii. Dar restul? Oamenii singuri, bătuți de soartă, părăsiți și evitați de toată lumea? Și ei sunt  la fel ca noi, însă cu alte destine, fără să știe ce îi așteaptă în viață. Parcă pentru ei zarurile au fost aruncate altfel...
La orice pas văd oameni săraci, oameni cărora li s-a pierdut sclipirea din ochi și zâmbetul de pe buze, oameni ai străzii, care poate încă mai au speranțe...spre o viață mai bună.
Părinții mei mereu îmi spuneau ai grijă cu lucrurile tale, alții nu au nimic din ce ai tu, nu au ce mânca...


Și m-au făcut să mă gândesc: Oare cum ar fi fost dacă eram în locul lor?...



Am revenit :)

Au trecut mai bine de 4 ani de când postam pe blog. Sincer, mi-a fost dor să scriu în toții anii aceștia, dar timpul nu prea mi-a permis.  Blogul pe care l-am avut atunci a trebuit din păcate să renunț la el, din cauza unor probleme...Acum am revenit cu forțe proaspete. :)
În rest am rămas aceeași, ambițioasă, visătoare...
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger